Ce nu îmi place la Decât o Revistă

Mă apucă uneori o poftă, inexplicabilă și infantilă, de scandal. Îmi vine să fiu cârcotaș, să mă iau de oameni și de lucruri, doar de dragul de a mă certa. Nu e nimic malign. E exact ca atunci când mă uit la fotbal și țin cu echipa mai slabă. Și nu am nimic cu ăia mai buni, doar cu monotonia.


E și cazul DoR. Am absorbit primele cinci-șase numere fără urmă de filtru critic. În ultima vreme descopăr lucruri care nu îmi plac (un subtitlu sau un articol sau o poză sau un detaliu de paginare) și îmi vine să o spun. Nu s-a schimbat nimic la Decât o Revistă – doar m-am obișnuit cu binele. Însă mă opresc mereu și  mă gândesc ce miracol e întâmplarea asta. Recontextualizez tot. Îmi amintesc cum arată piața media și discursul public din România. Și când o așez așa, pe raftul imaginar al unui chioșc de presă, DoR e perfectă. Mi se pare indecent să mai spun ceva despre ea.

Citeste mai mult »


Despre cât de mici suntem: Steaua Dinamo vs. Barcelona Real

Presa din zilele astea vuiește despre potențialele amicale dintre echipele de mai sus. Tonul articolelor este de un festivism deșănțat. Titluri cu majuscule, cu roșu, cu bold, tot tacâmul. E o veselie în presa sportivă de parcă s-ar ține Olimpiada la București. Cuvintele folosite sunt, bineînțeles, dintre cele mai mari:

(…) Dinamo sa joace un amical de lux pe National Arena impotriva extraterestrilor de la Barcelona (…) iar ziua de 11 august ar putea intra in istoria clubului din Stefan cel Mare.
Desi li s-a oferit prima sansa de a organiza un astfel de meci de gala, oficialii Stelei au fost nehotarati si au dat cu piciorul sansei (…)

Avem incontestabil echipe mici, din periferia fotbalului. Dar presa sportivă ne este și mai mică, dacă se excită atât și ajunge cu discursul direct la istorie.

E absurd să spui că un amical (adică o caterincă de pregătire) o să intre în istoria lui Dinamo, echipă care a jucat semifinale de cupe europene și a bătut (în meciuri oficiale) echipe la fel de mari. Și asta o spune un stelist. E la fel de absurd să spui că Steaua ”a dat cu piciorul șansei” de a întâlni o echipă, Barcelona, pe care a batut-o într-o finală de Champions League.

1. Relaxați-vă puțin – un amical e doar un antrenament cu public.
2. Cuvântul istorie nu înseamnă ultimii trei ani – încercați să îl folosiți mai cu grijă.


Print Fetish (XV) – Rugby. La Gazzetta dello Sport.

La Gazzeta dello Sport - The other side of the world is here. Italy challenges New Zealand.
Advertising Agency: McCann Erickson Italy
via Ads of the world.
alte articole din categoria Print Fetish.


RATB gratis. Muzică și filme gratis. Totul gratis.

Domnul Silviu Prigoană, candidatul PDL la Primaria Capitalei a declarat într-o emisiune TV faptul că bucureștenii ar putea circula gratuit cu RATB-ul.  Pentru că oricum sistemul de transport public din București este subvenționat în proporție de 66%, iar foarte multe persoane circulă fără bilet.

Lăsăm deoparte faptul că nu e clar din ce bani poate să acopere restul de 33%. Să zicem că îi găsește. Care ar fi consecințele imediate? Un sistem de transport care va fi și mai prost decât acum. Autobuze și mai jegoase, program și mai vag etc. Vom avea un RATB prost și inutilizabil, dar gratis. Ce bine!

Candidatul în discuție este victima (deloc inocentă, pentru că mă îndoiesc că el crede ce spune) fascinației pentru gratis. Apare peste tot, în discursuri, în reclame TV, în titluri de ziare. Pare de bun-simț că în cele mai multe dintre cazuri GRATIS = PROST. Și totuși gratis e omniprezent.

PS.
Discuția poate continua: despre cum ne plângem de filmele românești și nu mergem la cinema, cum ne plângem de muzică, dar nu am cumpăra nici morți CD-uri, despre cum gratis sufocă industriile creative în general.


Avort doar cu voie de la stat

Cred că nu am scris până acum despre politică, pentru că îmi provoacă o profundă lehamite. Recent am ajuns la altă concluzie – atitudinea pasivă este cel mai mare serviciu pe care pot să îl fac clasei politice. 1. Pentru că ar putea să ajungă la concluzia că au dreptate în toate tîmpeniile pe care le fac. 2. Pentru că am nu numai dreptul, ci chiar obligația să vorbesc atunci când ceva mi se pare revoltător.

Pe scurt – doi parlamentari, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu, s-au gândit că dezechilibrul demografic din România (raportul nașteri/decese) e o problemă serioasă. Și au dreptate. Când au ajuns la partea cu soluțiile obosiseră de atâta gândit și au propus o enormitate.

Proiectul de lege condiţionează accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la şedinţe de consiliere psihologică. Decizia îi va aparține exclusiv femeii (cât de generos!) dar numai după ce aceasta va viziona la cabinetul psihologic fotografii și filme legate de riscurile și procedurile unei întreruperi de sarcină și va privi propria ecografie. Oricât de improbabil ar părea cei doi au mai convins câteva zeci de parlamentari să co-semneze proiectul.

Mai pe românește – o femeie care vrea să întrerupă o sarcină va trebui să fie supusă în prealabil unei proceduri care să semene cu reeducarea din Clockwork Orange. Dacă și după asta o să vrea să își exercite dreptul fundamental de a dispune de corpul ei, noi, statul român, o să îi permitem.

Citeste mai mult »