La Gazzeta dello Sport - The other side of the world is here. Italy challenges New Zealand.
Advertising Agency: McCann Erickson Italy
via Ads of the world.
alte articole din categoria Print Fetish.
Domnul Silviu Prigoană, candidatul PDL la Primaria Capitalei a declarat într-o emisiune TV faptul că bucureștenii ar putea circula gratuit cu RATB-ul. Pentru că oricum sistemul de transport public din București este subvenționat în proporție de 66%, iar foarte multe persoane circulă fără bilet.
Lăsăm deoparte faptul că nu e clar din ce bani poate să acopere restul de 33%. Să zicem că îi găsește. Care ar fi consecințele imediate? Un sistem de transport care va fi și mai prost decât acum. Autobuze și mai jegoase, program și mai vag etc. Vom avea un RATB prost și inutilizabil, dar gratis. Ce bine!
Candidatul în discuție este victima (deloc inocentă, pentru că mă îndoiesc că el crede ce spune) fascinației pentru gratis. Apare peste tot, în discursuri, în reclame TV, în titluri de ziare. Pare de bun-simț că în cele mai multe dintre cazuri GRATIS = PROST. Și totuși gratis e omniprezent.
PS.
Discuția poate continua: despre cum ne plângem de filmele românești și nu mergem la cinema, cum ne plângem de muzică, dar nu am cumpăra nici morți CD-uri, despre cum gratis sufocă industriile creative în general.
Cred că nu am scris până acum despre politică, pentru că îmi provoacă o profundă lehamite. Recent am ajuns la altă concluzie – atitudinea pasivă este cel mai mare serviciu pe care pot să îl fac clasei politice. 1. Pentru că ar putea să ajungă la concluzia că au dreptate în toate tîmpeniile pe care le fac. 2. Pentru că am nu numai dreptul, ci chiar obligația să vorbesc atunci când ceva mi se pare revoltător.
Pe scurt – doi parlamentari, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu, s-au gândit că dezechilibrul demografic din România (raportul nașteri/decese) e o problemă serioasă. Și au dreptate. Când au ajuns la partea cu soluțiile obosiseră de atâta gândit și au propus o enormitate.
Proiectul de lege condiţionează accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la şedinţe de consiliere psihologică. Decizia îi va aparține exclusiv femeii (cât de generos!) dar numai după ce aceasta va viziona la cabinetul psihologic fotografii și filme legate de riscurile și procedurile unei întreruperi de sarcină și va privi propria ecografie. Oricât de improbabil ar părea cei doi au mai convins câteva zeci de parlamentari să co-semneze proiectul.
Mai pe românește – o femeie care vrea să întrerupă o sarcină va trebui să fie supusă în prealabil unei proceduri care să semene cu reeducarea din Clockwork Orange. Dacă și după asta o să vrea să își exercite dreptul fundamental de a dispune de corpul ei, noi, statul român, o să îi permitem.
Ca să îți dai seama cam cât de medieval gândesc inițiatorii proiectului de lege e suficient să citești o declarație a domnului Dugulescu. După ce a participat la o întâlnire cu organizațiile non-guvernamentale (o procedură scârboasă, dar obligatorie atunci când faci legi) alesul nostru, supărat că doamna Barbu nu a ajuns, a spus:
„M-a supărat foarte tare faptul că numai eu am fost acolo, singur în fața tuturor ONG-urilor”
Probabil că asta e unul dintre cazurile în care nu poți să îl contrazici pe Lombroso. Foto Dugulescu mai jos.
foto: Mediafax
***
Cele 22 de organizaţii neguvernamentale care contestă propunerea legislativă sunt ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, IPP – Institutul pentru Politici Publice, CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă, Fundaţia Pro Women, CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate, APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România, Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen, Asociaţia Mame pentru Mame, CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent, Fundaţia Tineri pentru Tineri, AnA – Societatea de Analize Feministe, CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică, ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România, Asociaţia FRONT, CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie, Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii, APADOR – Comitetul Helsinki, CRJ – Centrul de Resurse Juridice, ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, Fundaţia pentru Tineri si Femei şi Liga Pro Europa.
(În care autorul strînge ce a citit mai interesant în săptămâna abia trecută.)
Bonus:
Ediția de anul acesta a Roblogfest este în plină desfășurare. Am votat doar la câteva categorii, pentru că la restul nu am păreri (sau simpatii).
Blog colectiv: Fishington Post
Este una dintre sursele (aproape) zilnice de informație. Un blog alimentat de curiozitatea și generozitatea echipei de la Friends Advertising. Must-have în reader dacă te ocupi de marketing și comunicare.
Blog de filme: La buticul cu filme şi cărţi
Blog old school, pe blogspot, doldora de informație culturală. Sub un motto de Godard: “Cinema is the most beautiful fraud in the world.”
Cel mai popular blog: Note despre Anton C.
Un vot ironic. ”Cel mai popular blog” este citit probabil de autor și de prietenii lui + 2-3 rătăciți ca mine, care nu știu exact cum au ajuns acolo.
Site-uri: SUB25 | Cultură urbană, Foto, Film, Fashion, Arte.
Vot subiectiv. O revistă online care produce content (aproape) 100% original. Fără via, fără comunicate de presă copy/paste, fără hai să vă arăt ce am găsit pe un blog de afară și îmi e lene să comentez măcar.
PS.
Despre concursul în discuție am scris și anul trecut un articol: De ce aplaud Roblogfest
Este la fel de valabil.
Love Issue e un proiect Oitzarisme. Acum la numărul 6.
Toate numerele precedente, în format PDF.
Pagina de Facebook Oitzarisme.
Despre proiectul Love Issue:
”In January 2011, I also began to edit an online photo-magazine called Love Issue because I decided to have a compact product of my blog and a magazine of my own, a bimonthly digest of what I find interesting on the Internet and worth sharing in a graphic context. The name came after a brainstorming with my girlfriend when I was thinking to feature love and issues in my first issue of my “no-name-yet” magazine”.
- Constantin Nimigean.
Scrisul (și beteșugurile lui) este o obsesie mai veche. Reactivată periodic, atunci când dau peste oameni strălucitori oral și incapabili să se exprime omenește atunci când scriu. Odată ce ideile sunt puse pe foaie (sau ecran) ele se complică, devin rigide, sună de parcă toți profesorii de limba română ar fi fost funcționari de la Administrația Financiară.
Nu-s un admirator al școlii americane, dacă vorbim de literatură. Însă la scris simplu și expresiv sunt tari. Așa că am cules următoarele două seturi de reguli de peste Ocean. În deschidere un memo al lui David Ogilvy (un domn copywriter) adresat colegilor săi. Al doilea set de reguli îi aparține lui William Safire. A fost scriitor de discursuri pentru Nixon și editorialist la New York Times, unde a avut o rubrică numită On Language.
David Ogilvy Memo
The better you write, the higher you go in Ogilvy & Mather. People who think well, write well. Woolly minded people write woolly memos, woolly letters and woolly speeches. Good writing is not a natural gift. You have to learn to write well. Here are 10 hints:
1. Read the Roman-Raphaelson book on writing*. Read it three times.
2. Write the way you talk. Naturally.
3. Use short words, short sentences and short paragraphs.
4. Never use jargon words like reconceptualize, demassification, attitudinally, judgmentally. They are hallmarks of a pretentious ass.
5. Never write more than two pages on any subject.
6. Check your quotations.
7. Never send a letter or a memo on the day you write it. Read it aloud the next morning—and then edit it.
8. If it is something important, get a colleague to improve it.
9. Before you send your letter or your memo, make sure it is crystal clear what you want the recipient to do.
10. If you want ACTION, don’t write. Go and tell the guy what you want.
Discursul (de drum) al unui taximetrist, așa cum mi-a fost reprodus de către o terță parte (călătorul):
„Prin 2008 și 2009 se făceau bani frumoși din taximetrie. Era benzina ieftină și tarifele tot cam ca acum. Plus că erau banii de la fetițe. Bani buni. Duceam turiștii la saloane de masaj și își luau țeapă acolo, că îi lăsau neterminați. Și cum îi luam de acolo le propuneam fete și nu refuzau niciodată. Și îmi luam un comision. Da’ acum nu mai merge, că și-au făcut toate curvele site-uri și le găsesc direct.”
Auraș îmi dă o temă: “spune 3 lucruri pe care ti le doresti pe blogul tau in 2012, structurate dupa: constanta, trafic, continut.”. Complicat, pentru că în ultima vreme chiar am cochetat cu ideea de a omorî blogul pe care ne aflăm. O să îl păstrez însă, ca exercițiu de perseverență. Și ca să nu o las pe Ligia fără (un) job.
Constanță. Da, asta îmi doresc cel mai mult pe lume. Și nu numai pe blog. Să vedem. În ultima jumătate de an am postat constant, cam o dată pe lună. Cred că nu e suficient totuși. Traficul nu m-a pasionat vreodată, deci nu-i un obiectiv.
Conținut.
Sunt într-un impas. Pentru că inițial am vrut să fac un blog foarte disciplinat, unde să vorbesc despre PR, comunicare, marketing (ocazional și rugby). Dar am atins niște limite – ale mele și ale subiectelor. Așa că cel mai probabil va fi, în continuare, un exercițiu retoric care să atingă și alte subiecte de interes (public și personal): opinie politică, cronică de fotbal, sfaturi vestimentare, rețete de bucătărie, științe sociale și blogging. Glumesc. Politică, bucătărie și blogging nu.
Mi-am instalat sistemul de comentarii de pe Facebook. Pentru că este locul pe unde mă joc cel mai mult. Îmi pare rău pentru comentatorii care doreau să își păstreze anonimatul (eu nu am nimic cu ei) și îmi pare bine că nu mai trebuie să șterg comentariile spam. Discuții și păreri despre subiect: Bobby Voicu, Refresh, Subiectiv.
Post Scriptum.
Acum aștept să comenteze cineva, să văd și eu cum arată.
Nu știu să zic de ce, dar din tot ce am văzut/citit în Q4 (ca să vorbesc ca un manager) nimic nu a rămas așa de viu în cap ca Hotel Chevalier. Scurt metraj, 12 minute (aprox.), Wes Anderson. (Cântecelul din film, în caz că vă întrebați, e ”Peter Sarstedt – Where do you go to my lovely”.)
Dar de ce?