In contextul interminabilelor discutii despre brandingul de tara (turistic sau nu) va supun atentiei o scurta bucata de cercetare. Este tot ce am vazut mai autentic si mai onest in ultima vreme.
(via Catalin Rusu)
Domnu’ Gigi ca domnu’ Gigi, nimic de comentat. Dar prestatia jurnalistica din spatele interviului cum vi se pare?
Sambata seara am fost la Muzeul Taranului Roman, ca sa vad Kapitalism, filmul lui Solomon (despre el alta data). La plecare am intrat putin in Clubul Taranului, atras de muzica lautareasca de acolo. Si am dat peste vernisajul unei expozitii de pictura: “Exil”, de Paul Hitter. Am ramas mai multe ore, intai pentru tablouri, apoi pentru un tambalagiu care transformase in jam session un potpuriu de cantece de puscarie.
Despre picturi nu o sa spun prea multe; trimit doar la doua articole complete si inspirate: modernism.ro si Nona Serbanescu. Dar o sa explic titlul. Cred ca nefericirea exilului a fost un noroc pentru Paul, caci a crescut intensitatea cu care se raporteaza la anumite teme. Expresionismul lui balcanic a capatat consistenta si datorita distantei (Paul traieste de sapte ani in Germania).
Va las cu doua imagini si cu recomandarea de a trece, pana pe 13 iunie, pe la Muzeul Taranului Roman. Ne place sau nu imaginile alea sunt parte din noi; stiu sigur asta.
East meet West
Immigrant Sex
Imaginile sunt preluate de pe blogul One and Only Paul Hitter.
Surorile Marx dezbateau, acum ceva vreme, chestiuni cinematografice. Raspundeau la o leapsa pe tema “cele mai tari Filme, din 2000 incoace”. Desi sunt femei, surorile sus-mentionate au pareri si pozitii demne de luat in seama despre o multime de subiecte, motiv pentru care le recomand cu entuziasm oricui. Ca lectura. La filme insa…
Pai se poate doamnelor sa puneti botul (imi scuzati colocvialismul) la toate americanismele si toate pseudodogmismele. Se poate sa avem pretentia ca insiram filme bune si ignoram complet Marea Scoala Rusa? Eu stiu ca istoric rusii nu sunt prietenii nostri cei mai buni, dar la povestea asta cu artele sunt de neocolit. (De fapt cred ca si istoric tot asta e problema: sunt de neocolit.)
Pentru ca sunt un om bun m-am gandit sa intervin si sa va dezgrop din eroare. Cele mai bune filme facute in noul secol sunt mai multe, dar sigur de pe lista nu pot sa lipseasca urmatoarele:
Izgnanie (2007) – Andrei Zvyagintsev
Vozvrashchenie (2003) – Andrei Zvyagintsev
12 (2007) – Nikita Mihalkov, un remake dupa 12 Angry Men (1957), al lui Sidney Lumet, alt film tare, dar hors concours.
Leapsa porneste, inteleg, de la Tlon Society. Au mai raspuns la ea Me (vedeti ca va primeste pe blog cu Rammstein) si Veone. Tot in eroare si ei. Evergreen are un raspuns corect: Katyn de Andrzej Wajda. A facut el si mai bune, dar dupa anul 2000 nici “bun” nu mai inseamna ce insemna odata.
Deea baga si Ostrov (Pavel Lunghin) pe lista. Eu l-am inghitit greu (am niste dificultati cu subiectul) si nu stiu ce sa zic despre el. Dar stiu si cativa oameni care ar zice ca merita sa fie in top.
Iacata s-au facut cinci. Miraculoasa inventie blogosfera.
Am fost invitat la lansarea New Media School (bine facuta, felicitari). Una dintre intrebarile la care nu am raspuns complet era: ce sa citesc pe net ca sa fiu mai bun ca PR-ist/comunicator. M-am gandit ulterior ca ar fi util sa argumentez ce si de ce citesc eu. Sa explic retroactiv de ce urmaresc fiecare blog in parte ar fi complicat. Imi propun insa sa fac exercitiul asta incepand de acum.
Blogrollul meu s-a imbogatit recent cu 5 nume. Ordinea este alfabetica (nu le cunosc varsta, ca sa fiu complet protocolar). Sa argumentam:
Ciprian Gavriliu: Pentru ca a scris articolul acesta despre directa de stanga in business.
Dragos Stanca: Pentru ca nu scuipa cand se bate.
Dragos Novac: Ca e nervos cand vorbeste despre lucrurile in care crede.
Mihnea Miculescu: Construieste un blog nisat pe TechPR intr-o blogosfera in care majoritatea au impresia ca PR-ul intreg e un subiect prea mic pentru cate au ei de spus.
(E valabil si pentru mine).
Radu Ionescu: Dupa Internetics 2009 a avut o pozitie atat de british incat am fost fermecat pe loc.
(n.b. Orice e british ma fascineaza instant.)
(n.b.2 E valabil numai cand este vorba despre barbati.)
Surorile Marx: Pentru umor si stil si pentru ca sunt calofil. (Da, calofilia este o perversiune. Nu, nu este o infractiune.)
La lansarea NMS, impreuna cu Dragos Novac, intr-o fotografie de Andrei Ionita.
Mircea Scarlatescu e un nabab si face cinste cu multa sampanie, pentru colega lui Andreea (La multi ani, Andreea). In ce conditii aflati aici.
Samsung Corby Game iti da posibilitatea sa castigi un… Cine ghiceste ce?
Claudiu Gamulescu propune un concurs de pozitionare si comunicare pentru business-uri online. Da premiu carti rare (frumos!). Subiectul e atat de apropiat de tema proaspatului Internetics [unu][doi][trei], incat nu putem decat sa il aplaudam si sa participam.
Pozitionare: Avem deja: Arhiva 2.0 a internetului romanesc. Ce e bun la ea: ca permite inglobarea sub aceasta umbrela a unei game variate de manifestari/proiecte/intamplari. E foarte flexibila. Ce e periculos: ca ar putea sa ramana o pozitionare vaga. Ce e de facut: propunerea de valoare adaugata, peste procesul de arhivare. O arhiva (clasica) nu este un doar un depozit unde poti sa gasesti orice, ci un loc unde informatia este sortata intr-un mod user friendly. Este o oferta de servicii, nu de imobiliare. Povestea e identica aici. De exemplu, Re:Fresh ar trebui sa dezvolte o platforma de dezbateri (online si/sau offline) care sa analizeze critic informatia arhivata. Au existat deja doua evenimente Re:Seminar, insa problema lor este ca sunt doar niste evenimente semnate Re:Fresh, nu o extensie functionala a functiei de arhivare. Ca sa atinga pozitionarea aceasta subiectul evenimentelor (platforma offline de dezbatere) ar trebui sa fie strict legat de content-ul siteului. Adica: nu ne intalnim sa discutam despre un subiect oarecare din online, ci despre subiectul care a fost cel mai citit/citat pe refresh.ro (e doar un exemplu de criteriu). Iar discutia despre servicii conexe functiei de arhivare poate continua.
Comunicare: Re:Fresh isi va atinge in curand limitele de comunicare in paradigma actuala (limite date de resursele de timp si de networking ale fondatorului). Alte mijloace si pretexte de comunicare pot fi construite doar prin crearea serviciilor conexe despre care vorbesc mai sus. Fiecare dintre ele poate fi dezvoltat pana la nivelul de sub-brand. Intr-o astfel de arhitectura de brand (piramidala, nu orizontala) fiecare dintre actori isi dezvolta o platforma individuala de comunicare, cu registru propriu de tactici si administratori dedicati. (De fapt ce spun aici e continuarea capitolului pozitionare.)
Dau jocul mai departe pentru trei juniori (care par sa dea semne de istetime): Hoinaru, Simona Stanescu si David Pripas. (Nu se accepta analizele blogurilor voastre.) Alons y!
technicalities by Cerberi 
