5 motive sa fugi de bloguri si social media
Pe unde te uiți în jur toată lumea împinge brandurile și companiile spre online. “Trebuie să fii online, trebuie”. Ori mie acest avânt revoluționar îmi stârnește instinctiv reacții de oltean încăpățânat. Da’ de ce trebuie, vere? Nimic nu trebuie. Nici TV nu trebuie, nici print nu trebuie. Nimic nu trebuie. Dacă eu vând ChitilaCola™, numai bună de stins votci contrafacute, ce să caut în online? Abia o treime din consumatorii patriei sunt online și ăștia sigur nu sunt ai mei.
Pornind de la reacția abia menționată am stat și m-am gândit. Știm ce căutam în online. Brand engagement și consumer driven marketing și o mulțime de alți termeni pretențioși în engleză. Dar nu există și motive pentru care ar trebui să ne ținem deoparte? Să fie online-ul un fel de Tărâm Sfânt unde mergi în pelerinaj, pentru că te așteaptă numai lucruri bune? Nu tocmai (părerea mea).
Bloguri și social media: hic sunt leones! Așa scriau romanii pe bucățile de hartă care corespundeau unor zone necartografiate. Mă iertați pentru didacticism, dar expresia se potrivește perfect. De fapt tot ce facem în zonele de mai sus e construit pe intuiția că ar face bine brandului. Știm, în mare, cam câți oameni se învârt pe acolo și atât. Nu există studii despre audiență care să stea în picioare la o privire mai critică. Știm care e traficul unui anume blog și știm câți oameni au cont pe Twitter. Și ce dacă? Ăsta e doar un indicator dintre toți cei de care am nevoie ca să construiesc comunicarea unui brand. Apoi vine problema cu evaluarea; o obsesie perfect justificată a marketerilor. Ce îmi iese mie pentru ce/cât am investit? Sunt doi indicatori de bază: vânzări și reputație a brandului. Nu un număr de cititori, nu un număr de comentarii, ci efecte. Aproape imposibil de măsurat în momentul ăsta.
Nu e o joacă. În online intri ca să rămâi. Nu e un loc pentru teste și nu e un loc unde să activezi sezonier, ca la TV. Audiența din online e angajată în conversații și penalizează inconstanța. Nimeni nu o să se supere pe un brand că a dispărut din paginile revistelor. Dacă dispari din online există consecințe: nu mai ești considerat un partener de încredere, nu mai ești acceptat în comunitate. Ești doar un pieton care se uită la trafic și decât așa mai bine lipsă. Iar caracteristica asta ne duce la punctul următor.
Online-ul nu e ieftin. E mai puțin costisitor decât alte medii, dar nu e gratis. Producțiile (de site-uri, de blog-uri, de conturi sau de ad-uri) au costuri neglijabile, însă costurile de resurse umane bat oricând print-ul sau TV-ul. Ai nevoie de oameni dedicați, care să cerceteze, să monitorizeze și să intervină în conversație. Odată ce ai intrat trebuie sa fii acolo 24/7. Dacă nu aloci resurse suficiente (financiare și umane) mai bine nu te bagi.
România e în faza adolescenței. E mult entuziasm, multe încercări și foarte mari șanse să întâlnești parteneri de dialog care nu sunt profesioniști. Destul de puțini sunt cei care au un background solid în marketing și știu cum să (se) vândă. Rari sunt cei care au intuiția că ar trebui să își ajute potențialii clienți sau colaboratori să înțeleagă mediul și beneficiile specifice. Tentația să pui o piedică și pe urmă să râzi cu gașca e prea mare. E drept, încăierările sunt mărunte, dar sunt.
Investiția în online îți schimbă compania. Nu este doar o decizie privind alocarea bugetelor de marketing. Ca să fii unul dintre jucătorii importanți trebuie să îți schimbi în întregime cultura organizațională. Trebuie să fii transparent, să fii capabil să îți asumi riscuri, să fii flexibil. Paradigma clasică comandă-control nu funcționează. Simpla adaptare a campaniilor din offline e doar subiect de caterincă. Dacă nu ești gata să îți asumi toate aceste schimbări in business-ul tau mai bine nu intri deocamdată.
Nu construiesc o pledoarie împotriva unui mediu. E doar un îndemn la echilibru, pentru toate părțile. Înainte să se plângă că sunt ocoliți de bugete oamenii care activează în online ar trebui să își pună problema dacă reușesc să ofere soluții pentru problemele de mai sus. Marketerii la rândul lor ar trebui să facă eforturi să înțeleaga mediul înainte să îl respingă doar pentru că o acțiune sau două au fost niște eșecuri.
Pe termen lung anumite branduri nu pot ocoli blogurile și rețelele sociale. Dar pot să le cerceteze bine înainte și să aleagă cu grijă când și cum apar acolo. Dacă te duci doar pentru că “trebuie” ești o victimă sigură.
Articol scris pentru si publicat pe
iqads.ro
Sincer, în articol tău eu văd un singur motiv palpabil, iar aici mă refer la studiile de audienţă (deşi suntem pe drumul cel bun, demersurile fiind deja făcute în această direcţie).
Ai scris un articol bun, la baza lui, însă ai exagerat de multe ori şi nu înţeleg de ce. Mediul online poate fi sufocant, e adevărat, dar nu şi pentru un bun organizator. La asta se rezumă de fapt totul. Filtrarea de informaţie şi utilizarea resurselor de pe internet într-un mod cât mai eficient (chiar şi când e vorba despre ChitilaCola)
Poate ca am exagerat, nu neg. Dar in avantul asta de-a hai sa ne dam pe online exista un pericol destul de mare, pentru agentii si oameni de online deopotriva. Anume aruncatul clientului cu capul inainte urmat de spargerea respectivului cap.
Nu militez contra unui canal de comunicare cu un prezent si un potential imens; ar trebui sa fiu idiot. Spun doar ca acest “hai pe online” ar trebui sa fie mai asezat, mai precedat de studiu. Toti oamenii aia care se baga in online prost (cu adaptari ale campaniilor offline) si se aleg doar cu mistouri (pe buna dreptate) vor avea o singura reactie. Ia hai sa ma intorc eu la ce stiu sa fac, ca e mai safe.
Subscriu la motivul lui Buddha legat de studiile de audiență și mai adaug o chestie – studiu post campanie ca sa determini cata cifra de vanzar ti-a venit ca urmare a campaniei online, cata ca urmare a campaniei TV, etc.
Pe de alta parte, companiile care intra in online nu numai ca trebuie sa fie pregatiti sa participe la conversatie, ci trebuie sa fie constiente ca daca produsul lor nu este complet util si nedaunatori, atunci va avea cu siguranta oameni care sa il denigreze intr-un fel sau altul – vezi aici sucuri sintetice, care vor fi mereu demolate de naturalistii antichimicale sau de oamenii care au facut diabet de la ele si alte dulciuri. Exemple sunt o gramada, insa trebuie sa te pregatesti atat ca si companie, cat si ca agentie de PR a companiei cu pricina, cu o strategie care sa preia discutiile de tipul asta si fie sa le incorporeze ca feedback, fie sa se disculpe in mod credibil si cu argumente solide si stiintifice.
Avem exemple care au vrut sa intre in social media si au fost date afara pe usa din dos de criticile asupra produselor – vezi aici fast food industry
Salut Titus,
Nu cred ca suntem in vreun dezacord. In alte cuvinte cam asta spun si eu: ca trebuie sa cunosti bine mediul, sa iei in calcul si riscurile, pe langa beneficii. Sunt doar impotriva atitudinii “hai repede pe online ca e cool”, pentru ca mi se pare daunatoare pentru toata lumea.
Studiu post campanie e o idee minunata, dar in cele mai multe cazuri inaplicabila. E complicat si costisitor sa de-mixezi un mix de marketing.
Consumatorii se muta online. Din ce in ce mai multi au acces la internet si de aceea online-ul nu trebuie ignorat. Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste cunoasterea mai buna a clientului propriu inainte de a intra in online.
plus o distributie buna)
Daca eu vand rosii in piata, cu siguranta nu am nevoie de online sa cresc vanzarile (ci doar de rosii la preturi concurentiale si de calitate superioara
Sunt de parere ca cei din online (bloggeri, specialisti de marketing…) trebuie intai sa inteleaga marketingul la nivel de firma iar mai apoi cel la nivel de promovare online ca sa aiba un cuvant de spus in fata unei companii ce vrea prezenta pe internet.
[...] “5 motive sa fugi de bloguri si social media” puncteaza foarte bine toate riscurile pe care le prezinta onlineul. Un argument care mi s-a [...]
[...] au vorbit cu entuziasmul celui care a gasit solutia salvatoare de promovare in criza, altii, precum Bogdan Olteanu, au aratat si ce se ascunde in spatele gardului [...]