Articolul despre nenorocitele de pisici
Pentru ca trebuie sa scriu o sa scriu. O sa scriu despre nenorocitele alea (oricare) de pisici, cel mai perfid si pervers animal ce poate fi gasit intr-o gospodarie.
Probabil ca va dati deja seama ca nu imi plac pisicile. Doua sunt amintirile fundamentale cu pisici. Una de prin adolescenta, cu un motan mare, gras si gelos care imi sarea in spate de cate ori ma asezam peste stapana lui. I-as fi rupt capul cu mare placere pentru zgarieturile alea, dar la varsta din poveste un barbat este capabil de multe compromisuri ca sa isi atinga scopurile. Am fost las si l-am ignorat. Motanule, daca mai traiesti, sa nu imi iesi in cale!
In amintirea mai veche sunt la varsta prescolara, probabil. Bunica mea ma trimite cu niste pui proaspat nascuti de pisica sa ii ingrop. Doi sunt morti, cred, iar ceilalti trei abia de se mai misca. Sap o groapa si ii asez usor pe fundul ei. Apoi ii lovesc cu varful cazmalei. Nu stiu de ce o fac. Poate nu vreau sa ii ingrop de vii, poate sunt curios, poate imi place. Pamantul e maro inchis, puii sunt negri, iar sangele e surprinzator de rosu. Mai pot sa simt si acum, cand imi amintesc, vibratia transmisa prin maner de craniile zdrobite.
Stiu, nu e o imagine frumoasa, dar nu eu am ales subiectul.
Nu imi plac pisicile pentru ca sunt o caricatura de feline (iar felinele imi plac tare mult). Nu imi plac pentru ca desi, in zona urbana, sunt strict decorative, nu sunt chiar atat de frumoase. Nu imi plac pentru ca nu mi se par onorabile sau oneste. Stiu ca animalele nu au principii, dar unele dintre ele se poarta de parca ar avea. Nu si pisicile.
ce draguuut. nici mie nu-mi plac pisicile. la fel de mult
Da.. nici mie nu imi plac, mi se par parsive si imprevizibile, bine cumva gandirea asta mi-a imprimat-o mama si s-a confirmat ulterior. La mn in cartier insa, paradoxal, nu avem catei, deloc. In schimb pisici, Dumnezeu cu mila…
Si nu pot sa explic ce concerte dau cand vreuna e in calduri, sau cum se aduna seara cate 5-6 in jurul unei masini si stau pe lg roti, pe masina, sub masina etc. Peisajul e de-a dreptul sinistru..deci nu imi plac pisicile, insa descrierea cu puii e brr, dura.
Aveam un strong feeling ca nu o sa scrii despre pisici. M-am inselat .
Nu le suport . Si nici ele pe mine . Antipatie reciproca .
Trecand peste astfel de detalii trebuie sa recunsc ca asteptarea nu a meritat. Nu suport nicicum subiectul cu toate ca povestioarele sunt tesute frumos Acum ce fac? Astept articolul cu numarul 150 . Sper sa nu vorbesti despre caini atunci . Nici pe astia nu-i suport.
Ce aiurea! Cat am asteptat articolul asta.
citind comentariile imi dau seama ca s-ar putea sa fi gasit o nisa foarte interesanta
Nu vreau sa ma gindesc cum ar scrie pisicile despre tine. Dar admir faptul ca ti-ai respectat angajamentul.
[trebuia sa-ti fi mentionat clar ca articolul cu nr 100 va contine povesti frumoase si dragute, potretizind pisica ca un animal frumos, jucaus si inteligent.... Las' ca-mi iau eu revansa!]
OMG. Si @lamaie a citit postul asta si tu inca mai respiri? Foarte sincer acum. Fiecare ii cu sentimentele sau cu Asentimentele pentru cate vreo specie. Dar… cati ani aveai cand ai omorat pisoii aia? Si eu am avut o pisica pe care nu am putut sa o suport (aveam reprize de lupte greco-romane prin casa- slava domnului ca am scapat de ea) dar … m-a intristat ultima parte.
Cum spuneam si in text, aveam probabil 4-5 ani. E doar o poveste. E adevarat, nu toate povestile sunt frumoase.
Concluzia e ca nu iti plac animalele – deunazi te-am “prins” pe FB cu o discutie anti-vrabite.. tz tz tz
Eu tin minte ca aveati totusi o mascota misunand prin birou…
Bonus, mie nu-mi plac nici cainii
sick fuck..cats are awesome