BTO

Zilele astea imi cautam de munca. Nu, nu m-am saturat de PR si cu siguranta o sa mai raman ceva timp la Millenium Communications.

[Paranteza]

Ma suna domnisoara recrutor de la firma multinationala de HR. Entuziasta (na, se pregatea sa imi ofere o mare sansa in cariera) si sigura pe ea (doar e consultant la o mare firma de HR). Imi cere o intalnire, cu un selling-line de vanzator ambulant de ceasuri Rolex: “Am pentru dumneavoastra o oferta pe care nu o puteti refuza.” “Pai de ce nu pot”, zic eu. Bla-bla, cariera, perspective si “un pachet salarial exceptional”. “Cum adica exceptional? Foarte mare, foarte mic, intr-o valuta exotica?” “Este un pachet salarial extrem de competitiv, zice ea”. “Competitiv in raport cu cat castig eu? Stiti care imi e salariul acum?” “A, nu, zice ea”. Era amuzant, dar a trebuit sa ma opresc, ca stateam lumii in drum la secretariat (recrutorii astia suna toti pe fix).

[Sfarsitul parantezei]

Cum ziceam, ma uitam pe website-uri, dupa joburi. Doream ceva placut, outdoor, pentru dupa birou. Ceva cu munca fizica, aducator de endorfine. Am tatonat perspectiva cu colegii mei de la BTL, dar Lungeanca s-a facut ca nu intelege ce ii propun. Adevarul e ca nu vor sa lucreze cu mine. Nu pot sa imi explic de ce.

Si tot plimbandu-ma asa pe internet gasesc jobul perfect. Firma mare, serioasa, cu oameni OK. Ne cunoastem, ne salutam pe la evenimente, ne zambim de parca ne-am simpatiza.

Bun. Angajau “handyman”. Stiu, pare amuzant, dar era exact ce imi doream. Ceva placut, outdoor, munca fizica, oameni seriosi. Intru pe site (nu se intra usor, ca trebuie sa alergi cu mouseul niste chestii pe ecran; cred ca e un test de motricitate fina) si ma apuc sa completez aplicatia. Simplu, nu? Cam cat de multe informatii poate sa stranga o firma despre un baiat angajat sa care niste boxe?

Prima oara m-au blocat cand a trebuit sa completez diverse masuri: bust, talie, sold. Habar n-am. Nici cat am, nici la ce le trebuie. In fine, m-or masura cand ma angajeaza. Si pe urma ajung la  capitolul limbi straine, care are 4 (patru) rubrici. Or chestia asta m-a speriat. Serios. Eu vorbesc doar engleza (cu un accent rusesc care e deliciul colegilor cand mergem la prezentari). Citesc in franceza, dar nu as avea curajul sa port un dialog vreodata. Daca in firma asta baietii care monteaza scene sunt atat de poligloti inseamna ca un Executive vorbeste 8 limbi straine, un Account e musai doctor in ceva, iar Directorul de Client Service e Nicolae Iorga. Si eu nu vreau sa lucrez acolo. Nu vreau sa ma simt prost in fiecare zi.

Cred ca o sa discut din nou cu Alexandra Lungeanu, poate ma primeste totusi in echipa ei.