Mi-ar placea sa il intalnesc mai rar pe “Vreau”
Din capitolul “obsesii stilistice”, astazi discutam despre “Vreau”. “Vreau”-ul este din cale afara de enervant mai ales la inceputul unei propozitii/fraze. Nu admite discutie, nu are nuante si nu include posibilitatea unui erori. Este pur si dur. Si usor nepoliticos, dupa mine.
Citeam mai ieri despre o imprejurare formala in care se vor intalni experti (in comunicare, culmea) cu ucenici. Aproape invariabil, in astfel de contexte, exista macar un expert care are asteptari formulate astfel “Vreau sa vad/aud/citesc…”. Si primul lucru care imi vine in minte e un inginer agronom care vorbeste cu niste tractoristi spasiti. “Vreau sa nu ma beti. Porcilor.”
Ma deranjeaza “Vreau” pentru ca exclude de fapt comunicarea. Are tot atatea sanse sa starneasca un dialog cate are un grafitti cu “Muie Steaua!” trantit pe un gard.
Tags: PR (Public Relations), stilistica
aprilie 8th, 2009 at 9:35 am
Pe de alta parte, este asertiv, clar, la obiect, transparent.
O forma conditional optativa merge?
un porc:)
aprilie 8th, 2009 at 9:41 am
Daca e conditional optativ, draga Silvie, e nuantat. Si despre asta vorbeam; despre nuante (sau absenta lor).
aprilie 8th, 2009 at 2:45 pm
Ce frumos scrii…Imi aduci aminte de mine.
august 7th, 2009 at 12:39 pm
Vreau descult in sange de virgina, dar nu prea’mi fac :)