BTO

Antonioni, Dovlatov si Zvyagintsev. Doi rusi, normal. O proportie corecta. Doua filme si o carte. O proportie incorecta. Dar asa e in capitalism: timp putin si cultura de pe laptop (mea culpa).

“La Notte”, a lui Antonioni, cu  Marcello Mastroianni, Jeanne Moreau si Monica Vitti (ce barbat!, ce femei!) e parte din trilogia “Aventura”, “Eclipsa”, “Noaptea”. Toate sunt printre varfurile neorealismului italian, deci foarte tari. “Noaptea” e favoritul meu, un film extrem de dens, impecabil fimat, impecabil jucat. Repet remarca de mai devreme: ce barbat!, ce femei!

„Izgnanie” („The Banishment”, „Exilul”, 2006) este al doilea lungmetraj al lui Andrei Zvyagintsev, după „Vozvrashcheniye” („The Return”,  „Întoarcerea”, 2003). Mi-a placut mai mult primul film, dar si al doilea trebuie vazut. Imaginea este senzationala (la DOP si operatori rusii sunt de pe alta planeta). Are citatele de rigoare din predecesori si o posibila si foarte fina filiatie cu primul film. Oricum, pentru un regizor aflat la inceputuri Zvyagintsev este superb.

Dovlatov scrie despre viata de jurnalist in URSS. Mai exact despre distanta intre faptele intalnite pe teren si articolele aparute la ziar. Redarea lor in paralel este pretextul cartii. Care carte spune de fapt mult mai multe. Are povesti tragice, care te fac sa razi serios. Nu am mai ras asa de acum cateva luni, cand citeam cealalta carte a lui aparuta in Romania: “Rezervatia Puskin”. Humanitas, te rog eu frumos, adu si tradu si publica celelalte carti ale lui.

(Colajul este opera mea, de art director ratat)