„Prin 2008 și 2009 se făceau bani frumoși din taximetrie. Era benzina ieftină și tarifele tot cam ca acum. Plus că erau banii de la fetițe. Bani buni. Duceam turiștii la saloane de masaj și își luau țeapă acolo, că îi lăsau neterminați. Și cum îi luam de acolo le propuneam fete și nu refuzau niciodată. Și îmi luam un comision. Da’ acum nu mai merge, că și-au făcut toate curvele site-uri și le găsesc direct.”

Constanță. Da, asta îmi doresc cel mai mult pe lume. Și nu numai pe blog. Să vedem. În ultima jumătate de an am postat constant, cam o dată pe lună. Cred că nu e suficient totuși. Traficul nu m-a pasionat vreodată, deci nu-i un obiectiv.

Conținut.
Sunt într-un impas. Pentru că inițial am vrut să fac un blog foarte disciplinat, unde să vorbesc despre PR, comunicare, marketing (ocazional și rugby). Dar am atins niște limite – ale mele și ale subiectelor. Așa că cel mai probabil va fi, în continuare, un exercițiu retoric care să atingă și alte subiecte de interes (public și personal): opinie politică, cronică de fotbal, sfaturi vestimentare, rețete de bucătărie, științe sociale și blogging. Glumesc. Politică, bucătărie și blogging nu.

Comentarii Facebook.

Mi-am instalat sistemul de comentarii de pe Facebook. Pentru că este locul pe unde mă joc cel mai mult. Îmi pare rău pentru comentatorii care doreau să își păstreze anonimatul (eu nu am nimic cu ei) și îmi pare bine că nu mai trebuie să șterg comentariile spam. Discuții și păreri despre subiect: Bobby Voicu, Refresh, Subiectiv.

Post Scriptum.
Acum aștept să comenteze cineva, să văd și eu cum arată.

Dar de ce?

Ce-i rău e că sunt cinci cărți de Jane Austen. Nu-i exact genul de autor căruia vreau să îi citesc opera în întregime. Ce-i bun e că ele arată foarte frumos, cu coperți pastelate, ca niște cutii de bomboane și o să îmi placă să mă uit la ele. Sigur o să urmăresc în continuare pagina lor – abia aștept să facă și concursuri cu cărți pentru băieței.

*Booktopia.ro este “prima reţea socială complexă dedicată cititorilor din România”.

Dintre mașinile din parcare apar doi polițiști. Unul dintre ei este exact clișeul despre milițieni – scund, burtos, cu vestonul desfăcut și o țigară în colțul gurii. Cascheta asezată pe creștet, aplecată spre ceafă. Le cere actele și scoate carnetul ca să scrie o amendă. Cei doi puști sunt foarte relaxați – așa sunt regulile jocului.

Pe lângă grup, prin spatele polițiștilor, trec alți doi puști, trăgând după ei căruciorul cu afișe și galeata cu adeziv.  Se opresc la stâlpul tapetat cu ProConsul și lipesc deasupra afișele lor.

[...]

Scena mă face să mă gândesc la una dintre marile capcane care ne pândește atunci când lucrăm în comunicare. Să uităm că după discuțiile deștepte din conference-uri elegante sau creative sau minimaliste (după caz și poziționare), după prezentările și bugetele plimbate între agenție și client, ideile vor ajunge în stradă. Iar succesul unui proiect poate să depindă (printre altele) de doi baieți fugăriți de doi milițieni.

A fost surpriza plăcută de vineri. Este unul dintre motivele pentru care mă abonez la revistele care îmi plac – uit mereu că sunt abonat și mă bucur foarte tare când mă trezesc cu un plic gata de desfăcut în față. Al doilea motiv este faptul că știu că o revistă costă și dacă vreau să am parte în continuare de surpriza plăcută trebuie să plătesc.

Mai jos părerea mea despre ce am găsit înăuntru (sunt enunțate doar extremele):

+++
Spre ruine – Gabriel Dobre. Bine scris și despre un subiect care contează.
Singurătatea Monicăi Macovei – Vlad Mixich. Despre un ministru român cu curaj și conștiință. Îmi e greu să îmi mai amintesc repede un exemplu similar de la Al Doilea Război Mondial încoace.
+
Puterea francului – Luiza Ilie. Pentru subiect.
Pumni în oglindă – Ana-Maria Iana. Pentru plasticitate.
Abdomenul lui Brad Pitt – Emi Gal. Pentru concretețe.
A fi aici – Gabriela Pițurlea. Pentru stil.
-
Despre puterea trupului gol – Cristian Crisbășan. Rătăcit din altă (altfel de) revistă.

Continui paranteza din debutul articolului cu două argumente pro-abonamente. 1.Asigură revistei (DoR sau oricare alta) un cash-flow previzibil. 2.Pe tine te costă mai puțin. 1+2=Toată lumea câștigă. Revista Online

Absolut este un brand de care sunt legat sentimental, căci unul dintre primele mele proiecte atunci când am venit la Millenium Communications a fost “Find the Absolut Shape” (un concurs la care participai cu fotografii care surprindeau forma sticlei, integrată în viața de zi cu zi). Iar platforma proaspăt lansată este la fel de generoasă precum oricare dintre cele precedente.

Lansarea din România – IQAds
Campania globală de comunicare – The Inspiration Room
Facebook (UK)

Absolut Vodka este un brand aflat în portofoliul Pernod Ricard, care a cumpărat în 2008 V&S Group de la guvernul suedez. A apărut în piață în 1879. Revista online fashion

Bon! I’m in. Pentru că sunt la început o să propun ceva mic, tactic – “Crestere a recunoasterii brandului Biz” e prea mult pentru puterile mele de blogger B sau C sau D List.

Concept
Concurs de pronosticuri

Target:
a.Cititori ocazionali
b.Abonati

Obiective
a.Convertirea cititorilor care cumpără revista ocazional în abonați – e un obiectiv important pentru orice business de publishing.
b.Fidelizarea actualilor abonați.

Implementare
Concurs lunar în revistă – cititorii fac pronosticuri privind un indicator economic. Concurs sub patronajul unei autorități în domeniu. Exista premii pentru participare (prin tragere la sorți) și premii pentru câștigători. Fiecare ediție poate avea un sponsor care să acorde premiile. La sfârșitul anului poate fi organizat un mic eveniment – o cină festivă la care să participe toți câștigătorii, reprezentanți ai revistei și o parte dintre cei care au patronat concursurile.

Exemplu de execuție 1 – Isărescu te provoacă să ghicești rata inflației pe trimestrul III al 2011.  Îți explică pe scurt cam cum se calculează rata inflației, cam care ar utea să fie minimul si maximul etc.
Exemplu de execuție 2 – Steven van Groningen te provoacă să ghicești ROBOR* pe luna decembrie. Același tip de content ajutător ca mai sus.
Exemplu execuție 3 – X te provoacă să ghicești cifra de afaceri din industrie pentru perioada …

Precizări și note de subsol

• ROBOR  este rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancară. Este calculată și anunțată de banca națională.
• Domnii Isărescu și van Groningen sunt menționați cu titlu de exemplu. Nu au fost consultați în prealabil. Probabil ca nu imi citesc blogul, deci nu se vor supara.

Într-o ordine apropiată de idei – următorul meci al României la Campionatul Mondial de Rugby va avea loc sambătă, 17 septembrie, la Invercargill, de la 6,30, ora Romaniei. Nu mai știu pe ce post de televiziune se transmite, dar vă garantez că merită văzut.

Notă: Autorul articolului, adică eu, lucrează la BORŢUN•OLTEANU – Agenția de PR a brandului Stejar.

Foarte, foarte frumos.
O campanie semnată Nike și F/Nazca Saatchi & Saatchi.
(via Ligia Adam)

Ce nu am prevăzut vreunul este problema tehnică. Ea mi-a trimis un banner. Dar în ciuda faptului că el are titlul “Banner 125×125″ este, în fapt, doar un jpg. Și după ce m-am învârtit un pic prin mațele blogului mi-am dat seama că nu știu cum să îl pun acolo, în dreapta. Am citit vreo două tutoriale despre cum se face un jpeg banner și nu am priceput nimic. Așa că îl pun aici, în post, cu link-ul lângă.

Link Banner Ideo Ideis

În altă ordine de idei Festivalul Ideo Ideis este unul dintre cele mai frumoase proiecte din România și o să revin sigur cu o poveste despre el.

Mulțumită?

Bonus 1. Domnu’ primar Oprescu zicea deunăzi că nocturna costă şi că  Steaua, Dinamo sau Rapid trebuie să plătească 75.000 de euro per meci. Deci evenimentul de asta seară, “Noapte albă pe  Naţional Arena” costă spre un sfert de milion de EUR.

Bonus 2. Pe Naţional Arena (care a costat 200 de milioane de EUR) liniile se trasează cu mătura.

Fotografia de mai jos e sinteza perfectă a gogolianismului situației:

Foto: Bogdan Cristel / Reuters

Tot prin intermediul Ligiei am aflat și despre proiectul Ludika. Care este cu teatru (de vară, în Herăstrău). Și costă doar 1 (un) leu.

Am primit în schimb scrisori de intenție și mesaje sub formă de rebus, anagrame și alte soiuri de jocuri logice. Pe care le apreciez foarte mult, în principiu. La fel de mult apreciez și spiritele ludice.

Din păcate (pentru mine în primul rând) nu sunt chiar atât de deștept și există riscul să nu pricep. Și să mă enervez că nu pricep. Și să mă supăr, pentru că mi se duce dracului stima de sine. Și nu vreau să angajez pe cineva care spală pe jos cu stima mea de sine. Vreau să mă simt bine la birou, nu complexat că sunt mai prost decât un junior.

Vă sfătuiesc (și vă rog) să jucați safe – un CV și o scrisoare de intenție ajung.

Prăvălia pentru care lucrez, BORȚUN•OLTEANU, și-ar lega soarta de măcar doi oameni, un PR Manager și un PR Executive. Condițiile le găsiți aici, dar în orice caz trebuie să fie de familie bună și să aibă intenții serioase. Agenția are părinți cu principii și nu vrem scandal la mesele de familie.

În altă ordine de idei, partea din cerinte cu “simtul umorului” nu e o gluma. Avem și câțiva verișori din provincie (nu o să dau nume aici) și sunt ai noștri și îi iubim, dar nu sunt ușor de suportat.

Are We Facing A New Tech Bubble?
We’re talking about the debate over whether or not there’s a new bubble in the value put on high-flying Internet firms. Are we partying like it’s 1999?

The New Abnormal
Americans are broke and depressed—and also swilling $3 lattes and waiting in line for iPhones. Welcome to the schizophrenic economy.

Einstein’s Secret to Amazing Problem Solving
Einstein is quoted as having said that if he had one hour to save the world he would spend “fifty-five minutes defining the problem and only five minutes finding the solution.”

Comunicat de presă:

Almanahul Gamma va putea fi văzut, răsfoit și luat acasă în premiera la Noaptea Institutelor Culturale din București (24-25 iunie).  Acesta va fi oferit gratuit la Centrul Cultural Ungar și Institutul Polonez, Institutul Cervantes și Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez, Centrul Ceh, Institutul Italian de Cultură ”Vito Grasso” și la Kulturhaus.

O parte dintre autorii Gamma au pregatit evenimente născute direct din conținutul numărului pilot. Paul Dunca trece prin toată istoria (personală) a costumelor de dans contemporan într-un performance la Centrul Ceh. Pe terasa Institutul Francez, puteți amesteca într-un puzzle povestea desenată a Oanei Lohan – „Despre scorbură și wasteland”, două dintre cuvintele preferate ale autoarei ce ascund un velodrom în inima Bucureștiului. Institutul Italian  găzduiește un eseu fotografic despre singurătate și relația om-câine, semnat de Mugur Grosu, iar autorul transformă fotografiile în obiecte și le oferă vizitatorilor. Alex Cibilianu aduce Berlinul său în geamantan, într-o mini-expoziție la Kulturhaus, cu ocazia concertului Stereo Total organizat de Institutul Goethe și Institutul Francez.  Mai semnează în numărul pilot: Gilda Popa Grosu, Silviu Dancu, Mihai Boeru, Dorelian Bellu, Mircea Struțeanu și Lucian Blaga (într-un manuscris publicat prin amabilitatea lui Victor Potra).

Gamma este un almanah trimestrial cu profil socio-cultural ce încurajează autorii să exploreze asumat subiecte apropiate lor și relevante pentru societatea actuală. Almanahul nu are agendă sau sumar, ci se prezintă ca o colecție de caiete de autor, bine individualizate grafic și editorial, fie că e vorba de reportaj, desen, fotografie, interviu, eseu sau proză scurtă.

„Lipsește cu desăvârșire de pe piață un produs mediatic socio-cultural care să vorbească din perspectiva unui ochi lucid, animat în același timp de patosul subiectivității asumate. Lipsesc autorii care se implică în creația lor până la nivelul în care să devină ei înșiși un subiect. Gamma iese în întâmpinarea acestor lipsuri.”, explică  Cristina Maria Vasilescu, director editorial și creatoare a conceptului Gamma .

Numărul 0 al almanahului Gamma, tipărit în 2000 de exemplare, va putea fi găsit în centre culturale, galerii și librări alternative, localuri și magazine de concept, începând cu 5 iulie.

Moara si crucea (Lech Majewski, 2011) – foto stânga. Un film cu o imagine foarte senzuală, care se joacă prin culisele unei picturi: Calvarul lui Bruegel. Nu e o capodoperă, dar mi-a plăcut mult.

Baladă tristă de trompetă (Álex de la Iglesia, 2010) – foto dreapta. Filmul ăsta are tot: circ, clovni, violență, umor, dragoste. O temă clasică: doi bărbați se luptă pentru o femeie confuză (ca să nu spun irațională).

Prietenul meu cel mai bun (Werner Herzog, 1999). Un documentar, făcut de Herzog, despre Klaus Kinski, unul dintre actorii săi favoriți.

CRÂȘME

Casa Tauffer (Primul salon literar de limbă germană din Cluj. Dar nu pentru asta o recomand.) și Insomnia (Unde se rătăcesc violoniști țigani, care cântă ceardaș.)

MUZICĂ

Concertul SoNoRo: Songs and Dances of Life. CD-ul se găsește de cumpărat, iar concertul se va mai întoarce prin România.