Lăsăm deoparte faptul că nu e clar din ce bani poate să acopere restul de 33%. Să zicem că îi găsește. Care ar fi consecințele imediate? Un sistem de transport care va fi și mai prost decât acum. Autobuze și mai jegoase, program și mai vag etc. Vom avea un RATB prost și inutilizabil, dar gratis. Ce bine!

Candidatul în discuție este victima (deloc inocentă, pentru că mă îndoiesc că el crede ce spune) fascinației pentru gratis. Apare peste tot, în discursuri, în reclame TV, în titluri de ziare. Pare de bun-simț că în cele mai multe dintre cazuri GRATIS = PROST. Și totuși gratis e omniprezent.

PS.
Discuția poate continua: despre cum ne plângem de filmele românești și nu mergem la cinema, cum ne plângem de muzică, dar nu am cumpăra nici morți CD-uri, despre cum gratis sufocă industriile creative în general.

Pe scurt – doi parlamentari, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu, s-au gândit că dezechilibrul demografic din România (raportul nașteri/decese) e o problemă serioasă. Și au dreptate. Când au ajuns la partea cu soluțiile obosiseră de atâta gândit și au propus o enormitate.

Proiectul de lege condiţionează accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la şedinţe de consiliere psihologică. Decizia îi va aparține exclusiv femeii (cât de generos!) dar numai după ce aceasta va viziona la cabinetul psihologic fotografii și filme legate de riscurile și procedurile unei întreruperi de sarcină și va privi propria ecografie. Oricât de improbabil ar părea cei doi au mai convins câteva zeci de parlamentari să co-semneze proiectul.

Mai pe românește – o femeie care vrea să întrerupă o sarcină va trebui să fie supusă în prealabil unei proceduri care să semene cu reeducarea din Clockwork Orange. Dacă și după asta o să vrea să își exercite dreptul fundamental de a dispune de corpul ei, noi, statul român, o să îi permitem.

Ca să îți dai seama cam cât de medieval gândesc inițiatorii proiectului de lege e suficient să citești o declarație a domnului Dugulescu. După ce a participat la o întâlnire cu organizațiile non-guvernamentale (o procedură scârboasă, dar obligatorie atunci când faci legi) alesul nostru, supărat că doamna Barbu nu a ajuns, a spus:

„M-a supărat foarte tare faptul că numai eu am fost acolo, singur în fața tuturor ONG-urilor”

Probabil că asta e unul dintre cazurile în care nu poți să îl contrazici pe Lombroso. Foto Dugulescu mai jos.

foto: Mediafax

***
Cele 22 de organizaţii neguvernamentale care contestă propunerea legislativă sunt ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, IPP – Institutul pentru Politici Publice, CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă, Fundaţia Pro Women, CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate, APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România, Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen, Asociaţia Mame pentru Mame, CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent, Fundaţia Tineri pentru Tineri, AnA – Societatea de Analize Feministe, CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică, ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România, Asociaţia FRONT, CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie, Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii, APADOR – Comitetul Helsinki, CRJ – Centrul de Resurse Juridice, ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, Fundaţia pentru Tineri si Femei şi Liga Pro Europa.

• Why Kenyans Make Such Great Runners: A Story of Genes and Cultures – The Atlantic
• Claude Monet and the Subjectivity of Color
• THE FORTY-YEAR ITCH – What “Mad Man” shows about american pop culture – The New Yorker
• Generatia 1 X 2. Scrisoare catre cine-o fi. – Fishington Post
• Toni Morrison: ‘I want to feel what I feel. Even if it’s not happiness’ – The Guardian
• Ambasador la 30 de ani – Revista SUB25
• La ce sa folosim Facebook, Google, Twitter etc – Bogdana Butnar
• The Mind Outside My Head – New York Review of Books
• Post-Prozac Nation - The Science and History of Treating Depression – New York Times

Bonus:

• Jocurile Olimpice și-au făcut propria rețea socială - The Olympic Athletes’ Hub

Blog colectiv: Fishington Post
Este una dintre sursele (aproape) zilnice de informație. Un blog alimentat de curiozitatea și generozitatea echipei de la Friends Advertising. Must-have în reader dacă te ocupi de marketing și comunicare.

Blog de filme: La buticul cu filme şi cărţi
Blog old school, pe blogspot, doldora de informație culturală. Sub un motto de Godard: “Cinema is the most beautiful fraud in the world.”

Cel mai popular blog: Note despre Anton C.
Un vot ironic. ”Cel mai popular blog” este citit probabil de autor și de prietenii lui + 2-3 rătăciți ca mine, care nu știu exact cum au ajuns acolo.

Site-uri: SUB25 | Cultură urbană, Foto, Film, Fashion, Arte.
Vot subiectiv. O revistă online care produce content (aproape) 100% original. Fără via, fără comunicate de presă copy/paste, fără hai să vă arăt ce am găsit pe un blog de afară și îmi e lene să comentez măcar.

PS.
Despre concursul în discuție am scris și anul trecut un articol: De ce aplaud Roblogfest
Este la fel de valabil.

Despre proiectul Love Issue:

”In January 2011, I also began to edit an online photo-magazine called Love Issue because I decided to have a compact product of my blog and a magazine of my own, a bimonthly digest of what I find interesting on the Internet and worth sharing in a graphic context. The name came after a brainstorming with my girlfriend when I was thinking to feature love and issues in my first issue of my “no-name-yet” magazine”.
- Constantin Nimigean.

Nu-s un admirator al școlii americane, dacă vorbim de literatură. Însă la scris simplu și expresiv sunt tari. Așa că am cules următoarele două seturi de reguli de peste Ocean. În deschidere un memo al lui David Ogilvy (un domn copywriter) adresat colegilor săi. Al doilea set de reguli îi aparține lui William Safire. A fost scriitor de discursuri pentru Nixon și editorialist la New York Times, unde a avut o rubrică numită On Language.

David Ogilvy Memo

The better you write, the higher you go in Ogilvy & Mather. People who think well, write well. Woolly minded people write woolly memos, woolly letters and woolly speeches. Good writing is not a natural gift. You have to learn to write well. Here are 10 hints:
1. Read the Roman-Raphaelson book on writing*. Read it three times.
2. Write the way you talk. Naturally.
3. Use short words, short sentences and short paragraphs.
4. Never use jargon words like reconceptualize, demassification, attitudinally, judgmentally. They are hallmarks of a pretentious ass.
5. Never write more than two pages on any subject.
6. Check your quotations.
7. Never send a letter or a memo on the day you write it. Read it aloud the next morning—and then edit it.
8. If it is something important, get a colleague to improve it.
9. Before you send your letter or your memo, make sure it is crystal clear what you want the recipient to do.
10. If you want ACTION, don’t write. Go and tell the guy what you want.

„Prin 2008 și 2009 se făceau bani frumoși din taximetrie. Era benzina ieftină și tarifele tot cam ca acum. Plus că erau banii de la fetițe. Bani buni. Duceam turiștii la saloane de masaj și își luau țeapă acolo, că îi lăsau neterminați. Și cum îi luam de acolo le propuneam fete și nu refuzau niciodată. Și îmi luam un comision. Da’ acum nu mai merge, că și-au făcut toate curvele site-uri și le găsesc direct.”

Constanță. Da, asta îmi doresc cel mai mult pe lume. Și nu numai pe blog. Să vedem. În ultima jumătate de an am postat constant, cam o dată pe lună. Cred că nu e suficient totuși. Traficul nu m-a pasionat vreodată, deci nu-i un obiectiv.

Conținut.
Sunt într-un impas. Pentru că inițial am vrut să fac un blog foarte disciplinat, unde să vorbesc despre PR, comunicare, marketing (ocazional și rugby). Dar am atins niște limite – ale mele și ale subiectelor. Așa că cel mai probabil va fi, în continuare, un exercițiu retoric care să atingă și alte subiecte de interes (public și personal): opinie politică, cronică de fotbal, sfaturi vestimentare, rețete de bucătărie, științe sociale și blogging. Glumesc. Politică, bucătărie și blogging nu.

Comentarii Facebook.

Mi-am instalat sistemul de comentarii de pe Facebook. Pentru că este locul pe unde mă joc cel mai mult. Îmi pare rău pentru comentatorii care doreau să își păstreze anonimatul (eu nu am nimic cu ei) și îmi pare bine că nu mai trebuie să șterg comentariile spam. Discuții și păreri despre subiect: Bobby Voicu, Refresh, Subiectiv.

Post Scriptum.
Acum aștept să comenteze cineva, să văd și eu cum arată.

Dar de ce?

Ce-i rău e că sunt cinci cărți de Jane Austen. Nu-i exact genul de autor căruia vreau să îi citesc opera în întregime. Ce-i bun e că ele arată foarte frumos, cu coperți pastelate, ca niște cutii de bomboane și o să îmi placă să mă uit la ele. Sigur o să urmăresc în continuare pagina lor – abia aștept să facă și concursuri cu cărți pentru băieței.

*Booktopia.ro este “prima reţea socială complexă dedicată cititorilor din România”.

Dintre mașinile din parcare apar doi polițiști. Unul dintre ei este exact clișeul despre milițieni – scund, burtos, cu vestonul desfăcut și o țigară în colțul gurii. Cascheta asezată pe creștet, aplecată spre ceafă. Le cere actele și scoate carnetul ca să scrie o amendă. Cei doi puști sunt foarte relaxați – așa sunt regulile jocului.

Pe lângă grup, prin spatele polițiștilor, trec alți doi puști, trăgând după ei căruciorul cu afișe și galeata cu adeziv.  Se opresc la stâlpul tapetat cu ProConsul și lipesc deasupra afișele lor.

[...]

Scena mă face să mă gândesc la una dintre marile capcane care ne pândește atunci când lucrăm în comunicare. Să uităm că după discuțiile deștepte din conference-uri elegante sau creative sau minimaliste (după caz și poziționare), după prezentările și bugetele plimbate între agenție și client, ideile vor ajunge în stradă. Iar succesul unui proiect poate să depindă (printre altele) de doi baieți fugăriți de doi milițieni.

A fost surpriza plăcută de vineri. Este unul dintre motivele pentru care mă abonez la revistele care îmi plac – uit mereu că sunt abonat și mă bucur foarte tare când mă trezesc cu un plic gata de desfăcut în față. Al doilea motiv este faptul că știu că o revistă costă și dacă vreau să am parte în continuare de surpriza plăcută trebuie să plătesc.

Mai jos părerea mea despre ce am găsit înăuntru (sunt enunțate doar extremele):

+++
Spre ruine – Gabriel Dobre. Bine scris și despre un subiect care contează.
Singurătatea Monicăi Macovei – Vlad Mixich. Despre un ministru român cu curaj și conștiință. Îmi e greu să îmi mai amintesc repede un exemplu similar de la Al Doilea Război Mondial încoace.
+
Puterea francului – Luiza Ilie. Pentru subiect.
Pumni în oglindă – Ana-Maria Iana. Pentru plasticitate.
Abdomenul lui Brad Pitt – Emi Gal. Pentru concretețe.
A fi aici – Gabriela Pițurlea. Pentru stil.
-
Despre puterea trupului gol – Cristian Crisbășan. Rătăcit din altă (altfel de) revistă.

Continui paranteza din debutul articolului cu două argumente pro-abonamente. 1.Asigură revistei (DoR sau oricare alta) un cash-flow previzibil. 2.Pe tine te costă mai puțin. 1+2=Toată lumea câștigă. Revista Online

Absolut este un brand de care sunt legat sentimental, căci unul dintre primele mele proiecte atunci când am venit la Millenium Communications a fost “Find the Absolut Shape” (un concurs la care participai cu fotografii care surprindeau forma sticlei, integrată în viața de zi cu zi). Iar platforma proaspăt lansată este la fel de generoasă precum oricare dintre cele precedente.

Lansarea din România – IQAds
Campania globală de comunicare – The Inspiration Room
Facebook (UK)

Absolut Vodka este un brand aflat în portofoliul Pernod Ricard, care a cumpărat în 2008 V&S Group de la guvernul suedez. A apărut în piață în 1879. Revista online fashion

Bon! I’m in. Pentru că sunt la început o să propun ceva mic, tactic – “Crestere a recunoasterii brandului Biz” e prea mult pentru puterile mele de blogger B sau C sau D List.

Concept
Concurs de pronosticuri

Target:
a.Cititori ocazionali
b.Abonati

Obiective
a.Convertirea cititorilor care cumpără revista ocazional în abonați – e un obiectiv important pentru orice business de publishing.
b.Fidelizarea actualilor abonați.

Implementare
Concurs lunar în revistă – cititorii fac pronosticuri privind un indicator economic. Concurs sub patronajul unei autorități în domeniu. Exista premii pentru participare (prin tragere la sorți) și premii pentru câștigători. Fiecare ediție poate avea un sponsor care să acorde premiile. La sfârșitul anului poate fi organizat un mic eveniment – o cină festivă la care să participe toți câștigătorii, reprezentanți ai revistei și o parte dintre cei care au patronat concursurile.

Exemplu de execuție 1 – Isărescu te provoacă să ghicești rata inflației pe trimestrul III al 2011.  Îți explică pe scurt cam cum se calculează rata inflației, cam care ar utea să fie minimul si maximul etc.
Exemplu de execuție 2 – Steven van Groningen te provoacă să ghicești ROBOR* pe luna decembrie. Același tip de content ajutător ca mai sus.
Exemplu execuție 3 – X te provoacă să ghicești cifra de afaceri din industrie pentru perioada …

Precizări și note de subsol

• ROBOR  este rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancară. Este calculată și anunțată de banca națională.
• Domnii Isărescu și van Groningen sunt menționați cu titlu de exemplu. Nu au fost consultați în prealabil. Probabil ca nu imi citesc blogul, deci nu se vor supara.

Într-o ordine apropiată de idei – următorul meci al României la Campionatul Mondial de Rugby va avea loc sambătă, 17 septembrie, la Invercargill, de la 6,30, ora Romaniei. Nu mai știu pe ce post de televiziune se transmite, dar vă garantez că merită văzut.

Notă: Autorul articolului, adică eu, lucrează la BORŢUN•OLTEANU – Agenția de PR a brandului Stejar.

Foarte, foarte frumos.
O campanie semnată Nike și F/Nazca Saatchi & Saatchi.
(via Ligia Adam)

Ce nu am prevăzut vreunul este problema tehnică. Ea mi-a trimis un banner. Dar în ciuda faptului că el are titlul “Banner 125×125″ este, în fapt, doar un jpg. Și după ce m-am învârtit un pic prin mațele blogului mi-am dat seama că nu știu cum să îl pun acolo, în dreapta. Am citit vreo două tutoriale despre cum se face un jpeg banner și nu am priceput nimic. Așa că îl pun aici, în post, cu link-ul lângă.

Link Banner Ideo Ideis

În altă ordine de idei Festivalul Ideo Ideis este unul dintre cele mai frumoase proiecte din România și o să revin sigur cu o poveste despre el.

Mulțumită?

Bonus 1. Domnu’ primar Oprescu zicea deunăzi că nocturna costă şi că  Steaua, Dinamo sau Rapid trebuie să plătească 75.000 de euro per meci. Deci evenimentul de asta seară, “Noapte albă pe  Naţional Arena” costă spre un sfert de milion de EUR.

Bonus 2. Pe Naţional Arena (care a costat 200 de milioane de EUR) liniile se trasează cu mătura.

Fotografia de mai jos e sinteza perfectă a gogolianismului situației:

Foto: Bogdan Cristel / Reuters