BTO

Problema Apple cu iPhone 4 are cumva legatura si cu ce  se spune prin ultimul articol: un PR-ist nu ar fi dat niciodata raspunsul lui Steve Jobs. Nu spun ca obiceiul lui Jobs de a raspunde personal multor mailuri sosite la pravalia sa e rau. Si-a facut treaba si a avut rezultate spectaculoase. Acum insa sistemul de PR home-made a compus cel mai prost raspuns pe care il putea da. Si a dat nastere unui val intreg de ironii si reactii acide, precum aceasta: Hey Apple, you’re holding it wrong. Dincolo de acest incident e insa o poveste mai mare.

A brand is a promise. A great brand is a kept promise.

Discutam aseara cu un client despre intamplarea asta si el se intreba daca Apple nu a ajuns sa promita mai mult decat poate sa livreze. Nu am reusit sa ajungem la un raspuns, dar intrebarea mi-a ramas in minte.

Sunt un mare fan al modului in care construiesc branduri. Fiecare dintre proiectele lor (MacBook, iPod, iPad, iPhone etc.) este un studiu de caz. Exista insa, cred eu, o anumita limita a ceea ce poate sa faca branding-ul. Poate promite mai mult decat ofera produsul, fara indoiala. Dar cu cat mai mult? Unde e punctul in care apare o discrepanta prea mare intre promisiune si obiectul fizic, cu caracteristicile lui foarte materiale?

Cred ca Apple e foarte aproape de punctul acela. O sa fie interesant de urmarit daca reusesc (si pentru cat timp) sa inoveze tehnologic cu aceeasi viteza cu care propun emotii si experiente unice.