BTO

Pentru ca merita. Am avut nevoie de 3 vizite la BCR ca sa pot inchide un cont pe care nu il mai foloseam, al unei firme pe care nu o mai foloseam. Urmeaza povestea pe scurt.

Ziua 1. Merg la banca, optimist, bine dispus (asa se intamplase sa fiu in ziua aceea). Ma opresc la ghiseul “persoane juridice”, am zambesc amabil si imi declin motivul prezentei. Doamna functionara, tip “CEC 1984″ (plinuta, permanent, bijuterii mari, farduri din abudenta, sictir dus pana la perfectiune), nu imi raspunde la salut. Reuseste in schimb sa-mi vorbeasca timp de doua-trei minute fara sa avem contact vizual. La urmatorul ghiseu, alta doamna, aceeasi promotie de bancherite, dar genul draguta, panicata si fara raspunsuri. Ii spun ce caut acolo si incepem: “Trebuie sa imi dati o copie dupa actele firmei”. “Dar aveti copiiile de cand am deschis contul.” “Dar nu sunt la mine, sunt la arhiva.” “Si sunteti certata cu arhiva?” “Adica?” “Adica nu puteti sa le consultati daca sunt in arhiva?” “Nu.” “Nici o problema, doar intrebam.” Fac lista cu ce trebuie sa aduc si intreb. “Pot sa vin si maine, nu? Am vazut ca sambata e deschis pana la unu.” “Da, cum sa nu?” “Multumesc.”

Ziua 2. Merg la banca. “Nu, ati inteles gresit, sambata se lucreaza doar cu persoane fizice”. “Dar dumneavoastra mi-ati spus.” “Nu, ati inteles gresit.”

Ziua 3. Merg la banca, mai putin optimist si mai putin bine dispus. Ma plimb jumatate de ora printr-o cladire foarte urata (pereti tapetati cu gresie gri inchis ieftina), pana gasesc, in sfarsit, o doamna si draguta si competenta, care imi inchide contul. Tin pe acesta cale sa ii multumesc.

Mai vreau sa le multumesc colegelor mele dragi:  Roscatei, care a mers cu mine la banca in Ziua 1 si Alexandrei, care m-a dus cu masina prin ploaie in Ziua 3. Vedeti? Daca suntem o echipa putem sa facem orice, chiar si sa inchidem un cont la BCR (rima nu e involuntara).