Tu unde te vezi peste 5 ani?
Aseara, la Internet Lynx, emisiunea moderata de Alexandru Negrea la Radio Lynx, erau ironizati (bland) angajatorii care pun intrebarea din titlu la interviuri. Cum sunt si eu unul dintre ei m-am gandit sa o explic.
Nu astept ca raspuns la intrebarea asta un raspuns foarte strict sau un Gantt. Imi place insa cand descopar un om care are o viziune, care a facut macar o data efortul de a face o astfel de proiectie si care este capabil sa o povesteasca coerent. In fond este unul dintre lucrurile pentru care suntem platiti intr-o agentie de PR: sa spunem povesti elaborate si convingatoare (printre altele despre planuri si viziuni).
“No plan of operations extends with certainty beyond the first encounter with the enemy’s main strength”. Este unul dintre citatele mele favorite, iar autorul este unul dintre parintii strategiei militare moderne, Helmuth Von Moltke, un obsedat al planificarii strategice. De ce facea el planuri, stiind ca ele nu vor supravietui in momentul implementarii? Pentru ca exercitiul de a construi ipoteze despre cum vor merge lucrurile te pregateste pentru viitor. Micsorezi numarul de scenarii care te-ar putea surprinde, pregatesti reactii pentru o multime de contexte, identifici riscuri. Iti este cu mult mai usor sa ai un raspuns, chiar si la o situatie pe care nu ti-ai imaginat-o.
Intrebarea cu “5 ani” este minunata in simplitatea ei. Mai mult de jumatate dintre intervievati, la nivelul de juniori, se blocheaza in fata ei.
(Daca sunteti pasionati/preocupati de comunicarea online va recomand emisiunea. Eu mi-am notat aseara doua idei interesante in carnetelul cu idei interesante.)
Update. In incheiere avem umor. Aici gasiti un filmulet haios despre tema de mai sus.
Ai carnetel cu idei interesante? Hmm… vrem şi noi să vedem!
[...] Aceasta intrebare de la interviu ii enerveaza pe cei mai multi dintre candidati, desi este atat de simplu de raspuns. [...]
multi din online nu pot sa spuna unde se intreapta lucrurile pe o perioada de un an. si tu vrei in 5. cred ca intrebarea a fost conceputa cam prin anii 20. intreband pe 5 ani ai toate sansele sa primesti raspunsuri cretine de genul – a… pai o sa mai fac un google, dar local, deci mai bun
@Mika
Hm, nu cred ca o sa il vedeti
@Calator
Nu ii intreb cum va fi online-ul peste 5 ani, ci unde se vad ei in lume, viata, meserie. E un test de capacitate narativa, nu de futurologie.
Raspunsurile cretine sunt perfecte; ma lamuresc repede cu cine am de a face si reduc riscul de a face o alegere gresita.
Tu unde te vezi peste 5 ani?
Eu nu ma gandesc niciodata atat de departe si inca mi se pare o intrebare plina de subintelesuri la care lumea se asteapta sa raspunzi intr-un anume fel…bazat pe regula excluziunii
Nu ai voie sa spui ca te vezi in pozitia de sef pentru ca devine o amenintare;
Nu ai voie sa spui ce crezi de fapt ca e realitatea: ca n-o sa mai lucrezi in compania aia oricum in 3 ani (media in marketing/vanzari de obicei)
Nu ai voie sa spui ca vrei sa iti vezi un vis implinit, cum ar fi ala de a calatori un an de zile pe Amazon pentru ca inseamna ca n-o sa te aiba 1 an sau o sa parasesti compania
In esenta viziunea asta pe 5 ani devine o plictiseala de genul ‘vreau sa invat si sa ma dezvolt’ pentru ca realistic vorbind, foarte putini angajatori/oameni de HR vor sa vada onestitatea ta (O sa fiu un angajat bun, serios…pana plec!), vor sa stie de fapt cum le poti fi util
Daca juniorul ti-ar raspunde cu “Nu in aceasta agentie” si ti-ar prezenta o viziune care nu-si mai are locul intr-o agentie cum ai reactiona? L-ai mai angaja, stiind ca vrea sa invete si sa plece mai departe?
@Andrei
Peste cinci ani ma vad tot in agentia in care sunt acum, negociind achizitia unor companii de PR din tarile vecine, ca sa devenim un jucator important pe piata regionala.
@BTO – am intrat pe acest blog de pe Twitter, convins din titlu că voi da peste un rant împotriva angajatorilor
Mă bucur că mai există oameni cu aceleași idei ca noi, încep să cred că nu suntem chiar așa ciudați
Evident, și noi punem întrebarea magică la interviuri!
@Andreea
Cum spuneam si mai sus, sunt cateva posibile scenarii:
1.Nici un raspuns sau o balbaiala incoerenta sau o tampenie, caz in care m-am lamurit cu cine vorbesc.
2.Un raspuns “din carti”, caz in care stiu ca macar vorbesc cu un om care a facut efortul sa se pregateasca pentru interviu.
3.Un raspuns spontan, creativ, istet, caz in care ne imprietenim.
PS. Daca mi-ai raspunde ca peste 5 ani te vezi sefa mea as rade 5 minute si te-as pune in fruntea listei scurte pentru angajare.
@Ileana
Evident ca nu. Inseamna ca e usor prostut si supraestimeaza efectele onestitatii debordante.
Vreau povesti frumoase, nu teribilisme.
Da, dar vezi, rar se intampla asa – nu poti sa te duci oriunde sa le spui ca te vezi sef peste 5 ani si sa te astepti la un rezultat pozitiv
@andreea nu cred ca Bogdan e tipul de angajator ce se bazeaza pe standarde HR-istice clasice, desi sunt de acord cu tine. Parerea mea este ca exista o diferenta intre a avea o viziune si a fi realist si a stii ca nu ai de unde sa stii unde o sa ajungi peste 5 ani.
Daca consideri contexul actual, iti dai seama ca nici un tanar realist nu o sa-ti spuna unde o sa fie peste 5 ani pentru ca nu are cum sa stie. Daca pui intrebarea asta unui junior, care nu a vazut nici 10% din lucrurile pe care trebuie sa le vada ca sa poata sa-ti dea un raspuns, e normal ca raspunsul sa nu fie cel mai realist sau sa-ti se para aberant. Pui o intrebare legata de un subiect pe care persoana din fata ta inca nu a avut ocazia sa-l cunoasca indeajuns.
Personal, cred ca exista si alte intrebari care pot sa-ti dea o idee despre cum e omul din fata ta. Mie mi-ar fi greu sa-ti raspund la intrebarea asta (nu imi aduc aminte daca am facut-o prima oara). Nu pentru ca nu stiu unde as vrea sa fiu, dar sunt constienta ca e posibil ca pe parcurs sa apara lucruri care sa-mi modifice gandirea si, implicit, traiectoria.
@Adela
Dar mi-ai raspuns la inttrebarea asta. Si ai raspuns bine. Ai spus ca iti propui ca in urmatorii 3 ani sa descoperi daca vrei sa lucrezi intr-o agentie sau sa lucrezi la un client. Iar peste 5 ani o sa fii in agentie, daca asta ai hotarat, sau la client. Mi s-a parut ok raspunsul.
@andreea
Ba eu zi ca poti. Si in functie de reactia lor la “obraznicia” ta poti sa iti dai seama daca este locul in care doresti sa muncesti.
Un interviu, dupa mine, este bi-directional si ambele parti au de trecut un examen.
Stii ce-mi place la intrebarea asta? Faptul ca poti spune absolut ce vrei, iar angajatorul nu te poate contrazice:)
Cine pune intrebarea asta, cauta minciuna. Nu stiu de ce crezi ca ar exersa gandirea strategica, pentru mine nu a exersat decat calitatea de a studia profilul angajatorului, sa vad la ce raspuns se asteapta, si a-i servi dele mai elegante, delicate si inteligente minciuni pe care le-am putut scoate din mine in viata mea. Evident, pentru fiecare altceva.
Desigur ca am planuri si ma gandesc unde voi fi peste cinci ani. Dar nimeni nu m-ar fi angajat vreodata daca as fi spus adevarul
Altfel, daca esti genul manipulator, sa studiezi oamenii de HR, cand ai cunostinte solide de psihologie si poate un pic mai multe lecturi filozofice decat ei e mana cereasca in materie de distractie.
Of, ce bine mi-ar fi, draga Marie Jeanne, daca as da la interviuri numai peste oameni inteligenti si manipulatori si cu cunostinte solide de psihologie si cu mai multe lecturi filizofice decat mine.
Of, ce bine mi-ar fi, draga Marie Jeanne, daca as da la interviuri numai peste oameni inteligenti si manipulatori si cu cunostinte solide de psihologie si cu mai multe lecturi filozofice decat mine.
Mare noroc avem amandoi ca nu m-am apucat sa fac asa ceva
)
Acum un an le spuneam colegilor de facutate că peste doi ani o să lucrez într-o agenţie de publicitate pe postul de copy şi ei o să mp invite ca speaker la tot soiul de evenimente. Astăzi, la două luni până la susţinerea licenţei şi ca urmare a unor CNSC-uri trăite, mă văd mai degrabă în PR.
Pănă atunci mă văd în tren că trebuie să plec acasă.
Numai bine!
Bănuiesc că răspunsurile spun multe despre cei intervievaţi, dar dacă unul dintre aceştia ar spune simplu că nu ştie nici ce va face a doua zi, care ar fi şansele lui să ajungă la următoarea etapă a interviului? Sinceritatea debordantă nu poate fi o sursă de poveşti convingătoare?
@Alex
Nu are prea multe sanse. Daca m-as duce sa joc hochei, as intra pe gheata si as spune: “vreau si eu sa ma joc cu voi. nu stiu sa patinez, dar vreau”, oamenii aia m-ar trimite trimite la plimbare, oricat de draguti ar fi.
Cel mai tare raspuns mi se pare cel oferit de Marie Jeanne.
)
Trebuie sa recunosc ca acum 1 an m-a cam blocat si pe mine intrebarea asta, cand eram la un fel de interviu cu un om de PR. M-a blocat, fiindca nu ma asteptam ca persoana respectiva sa ma intrebe asta. De altfel, citisem si eu tot felul de povesti despre interviuri si stiam ca asta e intrebarea preferata. ( Adela, sa stii ca i-am dat un raspuns asemanator
Pana la urma, mi se pare o intrebare faina, si merita sa o adresezi, in speranta ca vei primi un raspuns spontan, creativ si istet
Si eu puneam intrebarea aceasta. De ceva timp nu o mai pun. In schimb incerc sa ajut diferiti oameni sa vada incotro se indreapta.
Si in cazul meu mai mult de jumatate din cei intervievati se blocau. Si pe mine ma interesa cealalta jumatate. Urmatoarea intrebare era: De ce doresc sa se angajeze intr-o banca? (Atunci lucram intr-o banca) Aici se blocau si mai multi. In final ramaneau cei care stiau ce vor si cei care reuseau sa articuleze acest lucru.
De fiecare data m-am intrebat de ce jumatae din cei intervievati nu au idee ce vor sa faca in viata? De ce isi pierd vremea? De ce vor si accepta orice job? Din acate la aceste intrebari inca nu am suficiente raspunsuri
[...] La interviu, recrutorii nu pun doar pentru a se distra întrebarea “Unde te vezi peste 5 ani?”. Iată care sunt motivele. [...]