Am vorbit in panelul Cyber PR la Zilele Biz. Interesant acolo. Curat organizat, oameni tineri si amuzanti (amuzati). Mi-ar fi placut sa vad doua sau trei dintre prezentari. Din pacate, din motive care pot fi regasite prin prezentarea de mai jos, sunt inapoi la birou.
Am fost invitat la lansarea New Media School (bine facuta, felicitari). Una dintre intrebarile la care nu am raspuns complet era: ce sa citesc pe net ca sa fiu mai bun ca PR-ist/comunicator. M-am gandit ulterior ca ar fi util sa argumentez ce si de ce citesc eu. Sa explic retroactiv de ce urmaresc fiecare blog in parte ar fi complicat. Imi propun insa sa fac exercitiul asta incepand de acum.
Blogrollul meu s-a imbogatit recent cu 5 nume. Ordinea este alfabetica (nu le cunosc varsta, ca sa fiu complet protocolar). Sa argumentam:
Ciprian Gavriliu: Pentru ca a scris articolul acesta despre directa de stanga in business.
Dragos Stanca: Pentru ca nu scuipa cand se bate.
Dragos Novac: Ca e nervos cand vorbeste despre lucrurile in care crede.
Mihnea Miculescu: Construieste un blog nisat pe TechPR intr-o blogosfera in care majoritatea au impresia ca PR-ul intreg e un subiect prea mic pentru cate au ei de spus.
(E valabil si pentru mine).
Radu Ionescu: Dupa Internetics 2009 a avut o pozitie atat de british incat am fost fermecat pe loc.
(n.b. Orice e british ma fascineaza instant.)
(n.b.2 E valabil numai cand este vorba despre barbati.)
Surorile Marx: Pentru umor si stil si pentru ca sunt calofil. (Da, calofilia este o perversiune. Nu, nu este o infractiune.)
La lansarea NMS, impreuna cu Dragos Novac, intr-o fotografie de Andrei Ionita.
Campania asta electorala o sa ne aduca niste intamplari interesante prin online si, mai ales, pe bloguri. Dintr-un cumul de factori (pana la un punct sunt relevanti, iar dincolo de el sunt la moda) multi bloggeri sunt trecuti pe lista de target-uri pentru PR-ul politic. Si o sa fie interesant de urmarit cat de matur si onorabil se vor comporta.
Onorabile, dupa mine, sunt urmatoarele abordari:
a) lucrezi drept consultant intr-o campanie si nu scrii nimic pe blogul tau. (Eu am lucrat 6 ani consultant in comunicare politica, pentru mai multe partide, dar nu am votat vreodata si nu am scris/vorbit despre politica)
b) declari public ca sustii un anumit candidat, din motive pe care le expui.
c) gazduiesti publicitate electorala pe blog, fara sa o girezi cu numele tau si semnalezi ca atare.
Ce e discreditant este exact lucrul pe care l-a facut ani de zile mult-hulitul print. Sa te dai independent si impartial si sa sustii de fapt o tabara. Nici nu mai e relevant daca iei bani pentru asta (deci esti ipocrit) sau o faci gratis (deci esti naiv).
Vestea proasta, pentru ei, e ca vor fi la fel de transparenti precum erau (sunt) ziarele care fac asta.
Sa urmarim deci cat de matura si onorabila ne e blogosfera.
Mai tineti minte oracolele? Cei mai tineri nu, ca v-ati nascut cu mircul si messenger-ul si blogul in brate. Ei bine, oracolele erau o chestie foarte importanta: arhiva a clasei, flirturilor si pasiunilor. Intr-un oracol un cititor priceput putea sa descopere o radiografie a tot ceea ce se intampla in grupul lui social. Bine, din punct de vedere estetic erau discutabile, dar ce e perfect in viata?
Oracolul Internetics vrea sa faca exact asta: sa arhiveze pareri, pasiuni, afinitati si recomandari. In plus (si mie mi se pare un argument suficient) e distractiv. Vrei sa te joci de-a oracolul? Iata ce-i de facut:
Se iau intrebarile de mai jos, se completeaza sincer (cum altfel?) si se posteaza pe un blog. Apoi se pune un tracback catre postul de pe blogul Millenium Communications. Fiecare al zecelea link castiga o inscriere gratuita la Internetics. Daca este un membru al juriului poate sa o doneze altcuiva.
1.Cum ar fi lumea fara online?
2.Principala calitate a oamenilor din online este…
3.Principalul defect al oamenilor din online este…
4.Un lucru pe care l-as schimba la mediul online:
5.Care e cea mai mare nenorocire care s-ar putea intampla pe net?
6.In 2015 online-ul va fi…
7.Daca Internetul ar fi al meu pentru o zi…
8.Pagina mea de start e…
9.Site-ul meu preferat e…
10.Site-urile/blogurile pe care le accesez zilnic (maxim 5)
11.Ca sa reusesti in online ar trebui sa citesti…
12.Indeletnicirea mea preferata pe net este sa…
13.Deviza mea online e…
14.Reteaua sociala preferata e…
15.Jocul meu preferat pe net e…
16.Viralul preferat e…
17.Eroul meu online e…
18.Campania mea online preferata e…
19.Cea mai buna agentie a momentului e…
20.Antreprenorul momentului e…
Oracolul Internetics a debutat azi dimineata, odata cu raspunsurile date de Budha si Ionut Popa. Spre seara (ca atunci muncesc expertii si antreprenorii) a raspuns si domnul Bobby Voicu.
E toamna (afara si in business in general), e criza, cade guvernul, iar la Steaua e un scandal permanent si aproape ca imi vine sa nu ma mai uit la meciuri. In ciuda acestor impedimente evidente avem zile agitate (si frumoase) in agentia noastra vesela de PR. Asa de frumoase (si agitate) ca nici nu am mai apucat sa scriu pe aici. E timpul sa dau socoteala.
Cizmele Ecco i-au bulversat garderoba Cristinei Bazavan. As fi tentat sa ma bucur, dar as risca sa nu iau in serios un lucru atat de serios precum bulversarea unei garderobe. Asa ca nu o sa ma bucur, ca sa evit vreo gafa.
Pentru Samsung pregatim lansarea unui telefon si a unei camere foto. Doua jucarii noi si frumoase. Mai vorbim spre jumatatea lunii.
Blogul aici de fata a avut parte de prima sa recenzie, pe Focus Blog. Asa de mult m-am bucurat ca i-am dat link mamei. Bine, pe ea o sa o incante mai mult ca au folosit o poza cu mine imbracat in costum; sunt om serios cum ar veni.
Am fost la doua evenimente. La Re:Seminar #2 am fost spectator si am plecat cu concluzia ca nu m-as lasa inca de PR ca sa ma apuc de affiliate marketing. La PowerCamp am vorbit despre social media, impreuna cu Adrian Soare, Cosmin Alexandru si Radu Ionescu. Nu, nu sunt un social media guru. Am fost chemat din postura de rezerva, ca guru-ul a fost nevoit sa plece urgent din tara. :)
Turul Phenomenal Gillette se apropie de final. In momentul asta stafeta a strabatut 2332 de km, alergati in 253 de ore. Ultima oara cand am auzit de ei se indreptau spre Oravita ca sa se intalneasca cu Francisc Vastag. Sosirea e programata pentru luni. Eu ma duc sa le astept pe Laura si Nico la evenimentul de sosire. O sa plang de bucurie ca le vad, ca in filmele rusesti de razboi. Daca mai vrea cineva…
Proiect4 a avut parte de un start de vis. Articolul lui Bobby Voicu | Grupul de pe Facebook | O prima cronica. E un proiect in care cred foarte mult si a carui miza este demonstratia faptului ca pentru a schimba lucruri nu e nevoie sa fii miliardar. E suficient sa fii pasionat, generos si dispus sa muncesti pentru lucrurile in care crezi. Sunt convins ca cei 3(+1) vor demonstra asta.
BONUS:
1. dontclik.it. Un site interesant, recomandat de Fishington Post.
2. Stiti rapoartele de final de an, caramizile alea plictisitoare facute de marile corporatii? Pot sa fie nu numai interesante, dar chiar un instrument tare de marketing:
Pe unde te uiți în jur toată lumea împinge brandurile și companiile spre online. “Trebuie să fii online, trebuie”. Ori mie acest avânt revoluționar îmi stârnește instinctiv reacții de oltean încăpățânat. Da’ de ce trebuie, vere? Nimic nu trebuie. Nici TV nu trebuie, nici print nu trebuie. Nimic nu trebuie. Dacă eu vând ChitilaCola™, numai bună de stins votci contrafacute, ce să caut în online? Abia o treime din consumatorii patriei sunt online și ăștia sigur nu sunt ai mei.
Pornind de la reacția abia menționată am stat și m-am gândit. Știm ce căutam în online. Brand engagement și consumer driven marketing și o mulțime de alți termeni pretențioși în engleză. Dar nu există și motive pentru care ar trebui să ne ținem deoparte? Să fie online-ul un fel de Tărâm Sfânt unde mergi în pelerinaj, pentru că te așteaptă numai lucruri bune? Nu tocmai (părerea mea).
Bloguri și social media: hic sunt leones! Așa scriau romanii pe bucățile de hartă care corespundeau unor zone necartografiate. Mă iertați pentru didacticism, dar expresia se potrivește perfect. De fapt tot ce facem în zonele de mai sus e construit pe intuiția că ar face bine brandului. Știm, în mare, cam câți oameni se învârt pe acolo și atât. Nu există studii despre audiență care să stea în picioare la o privire mai critică. Știm care e traficul unui anume blog și știm câți oameni au cont pe Twitter. Și ce dacă? Ăsta e doar un indicator dintre toți cei de care am nevoie ca să construiesc comunicarea unui brand. Apoi vine problema cu evaluarea; o obsesie perfect justificată a marketerilor. Ce îmi iese mie pentru ce/cât am investit? Sunt doi indicatori de bază: vânzări și reputație a brandului. Nu un număr de cititori, nu un număr de comentarii, ci efecte. Aproape imposibil de măsurat în momentul ăsta.
Nu e o joacă. În online intri ca să rămâi. Nu e un loc pentru teste și nu e un loc unde să activezi sezonier, ca la TV. Audiența din online e angajată în conversații și penalizează inconstanța. Nimeni nu o să se supere pe un brand că a dispărut din paginile revistelor. Dacă dispari din online există consecințe: nu mai ești considerat un partener de încredere, nu mai ești acceptat în comunitate. Ești doar un pieton care se uită la trafic și decât așa mai bine lipsă. Iar caracteristica asta ne duce la punctul următor.
Online-ul nu e ieftin. E mai puțin costisitor decât alte medii, dar nu e gratis. Producțiile (de site-uri, de blog-uri, de conturi sau de ad-uri) au costuri neglijabile, însă costurile de resurse umane bat oricând print-ul sau TV-ul. Ai nevoie de oameni dedicați, care să cerceteze, să monitorizeze și să intervină în conversație. Odată ce ai intrat trebuie sa fii acolo 24/7. Dacă nu aloci resurse suficiente (financiare și umane) mai bine nu te bagi.
România e în faza adolescenței. E mult entuziasm, multe încercări și foarte mari șanse să întâlnești parteneri de dialog care nu sunt profesioniști. Destul de puțini sunt cei care au un background solid în marketing și știu cum să (se) vândă. Rari sunt cei care au intuiția că ar trebui să își ajute potențialii clienți sau colaboratori să înțeleagă mediul și beneficiile specifice. Tentația să pui o piedică și pe urmă să râzi cu gașca e prea mare. E drept, încăierările sunt mărunte, dar sunt.
Investiția în online îți schimbă compania. Nu este doar o decizie privind alocarea bugetelor de marketing. Ca să fii unul dintre jucătorii importanți trebuie să îți schimbi în întregime cultura organizațională. Trebuie să fii transparent, să fii capabil să îți asumi riscuri, să fii flexibil. Paradigma clasică comandă-control nu funcționează. Simpla adaptare a campaniilor din offline e doar subiect de caterincă. Dacă nu ești gata să îți asumi toate aceste schimbări in business-ul tau mai bine nu intri deocamdată.
Nu construiesc o pledoarie împotriva unui mediu. E doar un îndemn la echilibru, pentru toate părțile. Înainte să se plângă că sunt ocoliți de bugete oamenii care activează în online ar trebui să își pună problema dacă reușesc să ofere soluții pentru problemele de mai sus. Marketerii la rândul lor ar trebui să facă eforturi să înțeleaga mediul înainte să îl respingă doar pentru că o acțiune sau două au fost niște eșecuri.
Pe termen lung anumite branduri nu pot ocoli blogurile și rețelele sociale. Dar pot să le cerceteze bine înainte și să aleagă cu grijă când și cum apar acolo. Dacă te duci doar pentru că “trebuie” ești o victimă sigură.
Articol scris pentru si publicat pe
iqads.ro
technicalities by Cerberi 
